Cioburi...

       Te-ai intrebat vreodata ce forma are iubirea...ce ochi,ce zambet,ce nume? Iubirea aia adevarata care se aprinde intre doua priviri la primul contact al ochilor...Sau iubirea ce creste odata cu noi in cearsafuri albe imaculate ,vara. Oare iubirea alege in a se prinde cu clestisorii ei magici de un suflet in defavoarea altuia? Si oare poti spune ca esti intr-adevar norocos, in cazul in care iubirea te alege pe tine?

       Suntem devoratori de iubire! O cautam,o alergam,o strangem in suflet si-n buzunare.... O impartim, jumatate eu jumatate tu... Ne batem joc de ea si o calcam in picioare,iar uneori o ducem in patul altuia sau alteia si ne lepadam de iubirea noastra ca de un lucru mult prea murdar,ce nu se mai asorteaza tinutei noastre impecabile.

       Si totusi ne trezim dimineata si parca ii simtim lipsa.... Ne cautam iubirea din nou,prin sertare sau prin cutiute de bijuterii  in care am pastra in mod normal orice lucru pretios.Dar ii gasim doar cioburile aruncate la gunoi.... Cadem in genunchi langa ea si incep regretele sa ne apese pe inima.Plangem deznadajduiti !  O strangem bucatica cu bucatica iar palmele ne sangereaza cu fiecare ciob in parte.

       Ne lipim iubirea cu scoci sau cu orice avem la indemana,dar ii înșurubăm si o roata sa fim siguri ca nu ne va parasi pe drumul vietii.O imbracam intr-o haina ce sa-i ascunda imperfectiunile si o târâim dupa noi prin alte ploi si alte furtuni.Stergem orice amintire a mocirlei in care ne-am tavalit iubirea si ne afisam cu ea in public.Devenim  mandri de iubirea noastra ”durabila”....

       Timpul trece,insa noi nu ne mai sarutam iubirea pentru ca e prea amara...Nu o mai strangem in brate pentru ca ne raneste,iar seara nu o mai luam cu noi in pat pentru ca e rece ca un sloi de gheata ...Si-a pierdut sufletul pe drum,si-a pierdut zambetul iar clestisorii magici si i-a retras din sufletele noastre intr-un mod dureros si iremediabil...

       Porti iubirea asta ca un trofeu,ca o medalie in piept doar pentru a demonstra lumii ca ea exista.... iar tu o sa devii copia identica a iubirii ce o porti cu tine.....Amandoua existati....dar nici tu nici iubirea ta nu mai aveti suflet si implicit nici viata....