Stropi de iubire...

   Ne agatam de cuvinte,stii ce spun......?Stii cat ma doare ca nu te am aici langa mine?

Esti un fugar care doar vii si poposesti putin,apoi dispari,dispari in lumea ta.....O lume pe care nu mi-ai dat voie sa o cunosc.Esti un ciudat in lumea mea!...Vii sa-ti incarci bateriile si pleci....Usi trantite si tipete,atat aud!

   Si esti matur,un copil matur care se preface ca nu intelege de ce ma doare.Cum sa nu doara daca primesc stropi de iubire si nici macar intr-un mod constant?....E totul cum vrei tu.!        Apari cand vrei,pleci cand vrei...Si eu?Eu nu am nimic de spus? Imi spui mereu sa termin cu plansul,ca te vei intoarce!..Cand te vei intoarce...? Te vei intoarce dupa ce atingi alt corp,saruti alte buze,alti ochi.....De cate ori crezi ca o sa mai pot trece peste..?

Broken heart...

    Ma agatam de fiecare bucatica doar sa raman....Incercam sa ma tin cu toata forta doar sa nu  alunec.La fiecare hop ma prindeam tot de mai sus,tot mai aproape de tine si ma incapatanam sa te sufoc cu iubire ....o iubire fortata care te indeparta tot mai mult lasandu-ti un gust amar....

    As fi vrut sa aleg calea usora....Chiar am vrut.Mi-am dorit in orice moment sa pot ajunge cat mai departe de suferinta,dar nu s-a putut...M-a durut si mai mult si mai profund.M-a durut incontinuu...O durere insuportabila,o durere care creste pe zi ce trece...Stii?...Am o stare greu de explicat.Nici macar tu nu ma poti intelege.Nu simt la fel ca pana acum,nu e aceeasi durere...E o stare de sufocare,o stare in care nu vrei sa auzi nimic.Nu ma mai intereseaza scuzele sau daca ai regrete...Sunt imuna la tot ce inainte imi provoca rau!Acum incerc doar sa ma vindec... 

Iubire nebuna...

       Nu ma minti inima...nu-mi spune ca nu-ti pasa cand in fiecare seara patul iti este pedeapsa in lipsa lui...Il cauti in amintiri apuse si il inchizi intr-un labirint de ganduri,din care El sa nu poata evada niciodata...
      Si toate astea doar pentru a-ti stinge dorinta in bratele lui puternice...doar pentru a-ti umple golul lasat de absenta lui.Tu fugi de adevar si te refugiezi in vise dulci...in iluzii.Tu stii sarmana inima ca il cauti in zadar...iar daca ar fi aici ai avea in fata doar un ambalaj golit de sentimente,mai rece la atingere ca noptile in care te zbati sa supravetuiesti durerii...
        Salbatica noapte...fii martorul iubirii mele nebune..Infasoara-ma in tainica ta umbra si adu-mi-l pe El aici in bratele mele...Minte-ma frumoasa mea noapte ca e al meu si lasa-ma sa astept in fiecare zi sa il iubesc,din nou si din nou...in intunericul tau...

Pierduta de mine....

      Si stiu ca doare....E un sfarsit ciudat care doare mai mult decat toate pana acum.Ma macina incet si sigur.Ma doare pana in adancul sufletului...

      Nu am fost impreuna,dar ne-am iubit mai mult decat se poate iubi...Te-am iubit  cat te puteau iubi 10 deodata.Te-am iubit intr-un mod ciudat,total si epuizabil incat m-a  terminat ca persoana.Nu mai pot simti acum nimic.Mi s-au terminat toate sentimentele si nu mai am ce darui,nu mai pot iubi nici daca m-as lupta cu  mine insami….

      E ca si cum mi-a smuls cineva inima….Ma simt ca intr-un joc ciudat in care primesc totul pe gratis si ma prefac ca se poate si asa.Si merg inainte fara sa ma uit la toate ciudatenile pe care le fac.Fara sa am regrete si remuscari.Fara sa stiu ca am fost si eu in locul acelei  persoane si ca m-a durut enorm cand am fost calcata in picioare….Asa imi doresc sa sfarseasca toti.Sa stie toti cum e sa suferi ... si cat de umilitor e…..

Note false...

     Nu am mai scris demult ...și parcă,am încetat sa trăiesc....Vânată de amintiri...plină de regrete și de remușcări,m-am închis singură într-o cușca a singurătății.Și poate că nu ar fi chiar atât de rău dacă tu mi-ai putea auzi gândurile,dacă ai putea simți ce simt eu,dacă ai ști...

     Încercăm să mascăm cât mai multe lucruri din frica de a nu ne fi invadat teritoriul,din frica de a nu ne fi călcat sufletul în picioare.Și ghici ce? Zâmbetul ce îl porți pe buze ca o pecete, e zidul cel mai firav de care se izbesc toate privirile,dar e cel mai puternic tranchilizant cu un impact psihologic ce nu dă greș aproape niciodată.

     Îi manipulăm pe ceilalți și îi facem sa creadă că totul e minunat,când de fapt,dincolo de acest zid lacrimile nu au încetat să curgă,poate,niciodată...Se duce un război între aceste două teritorii atât de diferite...de multe ori plângem în noi cu zâmbetul pe buze....de multe ori din frica de a nu părea slabi în fața celorlalți,ajungem să fim atât de slabi în fața propriei persoane.

      Nu știu dacă a-ți nimici lacrimile într-un zâmbet te definește ca fiind o persoană puternică,dar sunt sigură că într-o zi nu vom mai avea spațiu de stocare pentru toată materia negativă pe care o strângem în noi.Oamenii fug de tristețe,de singurătate ca și cum ar fugi de ei însuși...pentru că acestea prind viața chiar în sufletul nostru.Dar nu e nici o problemă atâta timp cât avem rezerve de zâmbete false..... în buzunar....

Nu fi lasa...Ridica-te!

         Si visele...se poate vorbi de vise..?...Ce sa faci cu ele?..Sunt doar vise...raman vise..Nu ai puterea sa lupti si sa ajungi la un alt nivel.Te uiti la tine si vezi in ce hal ai ajuns,incat ti’e frica sa faci curatenie de groaza de a gasi lucruri si mai intunecoase.Esti o  lasa si prin lasitatea ta te ingropi tot mai mult in propriile dezastre,in propria mocirla de noroi.

          Si stii ca esti un dezastru...iti plangi de mila uneori si iti juri ca te vei ridica peste toti si toate.Te minti ca ai puterea necesara sa te razbuni pe EL...EL-ul care a declansat toate.Dar cum sa o faci cand gropitele lui te fac sa te pierzi si sa renunti la planul tau diavolesc...???Simple gropite care stii prea bine ca nu apar pentru tine,el zambeste pentru o alta....Gropitele lui sunt sarutate de alta,o alta care e ceea ce cauta el.,e cea de care are nevoie.El nu are nevoie de o copila care se zmiorcaie pentru tampenii.El are o Ea a lui..independenta....Asa ca lasa visele,construieste realitatea.Fugi de El-ul care iti face atata rau.Cauta’l pe el-ul tau...cel care te va face sa fii puternica.Doar asa vei avea sansa sa te ridici....poate asa vei simti si tu iubirea adevarata,nu cea inecata in plansete de copil...Nu fi lasa....stii cat pierzi acum?...... Ridica-te!!!

Nostalgii de primavară...

           Povestea noastră are suflet dar nu are corp,nu are formă și uneori nici culoare....Ea doar se plimbă îndrăzneață și visătoare între două priviri.Una atât de dornică, parcă sugrumată de lanțul pătimaș al iubirii,dar nu vorbește....iar cealaltă spune multe,te amăgește și te subjugă în fața pasiunii tale,dar nu te vrea și nu te dorește pentru sufletul ei ,pentru că nu îl are....

           Și totuși,povestea noastră bătută de vânt,stinsă de ploi și troiene,îmbătrânită de ani si pângărita de mulți...e încă vie,încă rezistă încăpățânării noastre.Poate că e chiar mai vie decât privirile nostalgice din ochii noștri,mai feroce și mai puternică decât sentimentele ce tac în noi,lașe.Și ne trage în ea cu toate dezaprobările și împotrivirile noastre,pentru că nu s-a terminat.Pentru că orice poveste...trebuie să aibă un final fericit.