Povestea noastră are suflet dar nu are corp,nu are formă și uneori nici culoare....Ea doar se plimbă îndrăzneață și visătoare între două priviri.Una atât de dornică, parcă sugrumată de lanțul pătimaș al iubirii,dar nu vorbește....iar cealaltă spune multe,te amăgește și te subjugă în fața pasiunii tale,dar nu te vrea și nu te dorește pentru sufletul ei ,pentru că nu îl are....
Și totuși,povestea noastră bătută de vânt,stinsă de ploi și troiene,îmbătrânită de ani si pângărita de mulți...e încă vie,încă rezistă încăpățânării noastre.Poate că e chiar mai vie decât privirile nostalgice din ochii noștri,mai feroce și mai puternică decât sentimentele ce tac în noi,lașe.Și ne trage în ea cu toate dezaprobările și împotrivirile noastre,pentru că nu s-a terminat.Pentru că orice poveste...trebuie să aibă un final fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu