Încercăm să mascăm cât mai multe lucruri din frica de a nu ne fi invadat teritoriul,din frica de a nu ne fi călcat sufletul în picioare.Și ghici ce? Zâmbetul ce îl porți pe buze ca o pecete, e zidul cel mai firav de care se izbesc toate privirile,dar e cel mai puternic tranchilizant cu un impact psihologic ce nu dă greș aproape niciodată.
Îi manipulăm pe ceilalți și îi facem sa creadă că totul e minunat,când de fapt,dincolo de acest zid lacrimile nu au încetat să curgă,poate,niciodată...Se duce un război între aceste două teritorii atât de diferite...de multe ori plângem în noi cu zâmbetul pe buze....de multe ori din frica de a nu părea slabi în fața celorlalți,ajungem să fim atât de slabi în fața propriei persoane.
Nu știu dacă a-ți nimici lacrimile într-un zâmbet te definește ca fiind o persoană puternică,dar sunt sigură că într-o zi nu vom mai avea spațiu de stocare pentru toată materia negativă pe care o strângem în noi.Oamenii fug de tristețe,de singurătate ca și cum ar fugi de ei însuși...pentru că acestea prind viața chiar în sufletul nostru.Dar nu e nici o problemă atâta timp cât avem rezerve de zâmbete false..... în buzunar....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu